Durerea de spate anunţă, de cele mai multe ori, o afecţiune a coloanei vertebrale. Înainte de a discuta, însă, despre durerea de spate ca simptom, trebuie lămurit modul de funcţionare a coloanei vertebrale.

Coloana vertebrală este formată din unităţi funcţionale nedisociabile, compuse din articulaţii vertebrale, ligamente şi disc. Această succesiune este îmbinată armonios, prezentând şi o formă de pseudoarticulaţie, sau, mai exact, o punte între vertebre pe sub care se găseşte traseul rădăcinii nervoase. Orice leziune a acestei unităţi mobile va duce la un dezechilibru şi este rezultatul unei succesiuni de evenimente de tip cascadă.

Cum se produce durerea de spate în contextul procesului degenerativ?

Discul intervertebral este format dintr-o masă gelatinoasă numită nucleu pulpos şi o structură fibrocartilaginoasă ce susţine acest nucleu pulpos care se numeşte inel fibros. La începutul procesului degenerativ apar modificări ale proprietăţilor fizico-chimice din compoziţia discului (modificări structurale la nivelul proteoglicanilor si mucopolizaharidelor), fapt ce duce la dezechilibrul dintre presiunea hidrostatică şi coloid-osmotica (oncotica) din nucleul pulpos. Aceasta va duce la scăderea în înălţime şi  mobilitate.

Ulterior, presiunea pe articulaţiile zigapofizare ce preiau din sarcină va creşte, apărând astfel sindromul faţetar cu toată simptomatologia caracteristică, inclusive afectarea nervului sinuvertebral sau Luschka cu anastomozele specifice.

Musculatura si ligamentele devin flasce şi scad în elasticitate, rezultând faza de instabilitate. Apare o mişcare mai pronunţată la nivelul vertebrelor ce antrenează după sine un efect de tip forfecar cu dureri şi scăderea mobilităţii corpului.

În faza următoare, organismul încearcă redresarea şi reacţionează prin contracturi sau spasme musculare, lucru ce presupune pierderea mobilităţii, calcificări ligamentare cu pierderea elasticităţii, iar în punctele de maximă presiune apar depuneri de hidroxiapatită şi pirofosfat, rezultând osteofitoza sau ciocurile.

Care sunt cauzele durerilor de spate?

Mecanismul patogenetic al durerii de spate este extrem de complex, iar cauzele pot fi multiple: traumatismele, sedentarismul, şocul, microtraumatismele repetate, expunerea la frig, curent, poziţiile vicioase timp îndelungat, avitaminoza D, infecţii (morbul Pott), discite şi spondilodiscite cu propionbacterium Acnes, efortul fizic intens cu musculatura spatelui nepregătită, alimentaţia necorespunzătoare, factorul ereditar, hiperlaxitatea ligamentară.

În teorie, există mai mulţi autori care explică apariţiile durerilor de spate. Cele mai importante sunt Teorie Hole si Teoria Stodelard.

•  Teoria Hole – 1982 susţine că o traumă duce la eliberarea de anumiţi produşi iritanţi chimici, rezultaţi din degradarea proteinelor, histaminei şi acetilcolinei. Aceşti produşi excită receptorii nociceptori (ai durerii) la fel şi hipoxia cu acidoză şi dereglările de microcirculaţie pot genera durere.
• Teoria Stodelard, prin care corpul este perceput ca un generator electric închis, iar Stodelard afirmă că electricitatea circulă prin nervi, vase de sânge, tendoane, ligamente şi oase. Celulele vii au un potenţial electric de repaus şi de acţiune în funcţie de activitate, iar funcţiile corpului pot fi controlate electric. În urma acţiunii diverşilor factori perturbatori, circuitul bioelectric este afectat sau chiar blocat pe anumite porţiuni, iar acest blocaj este tocmai sursa durerii. Celulele vii au un potenţial electric de repaus şi de acţiune în funcţie de activitate, iar funcţiile corpului pot fi controlate electric. În urma acţiunii diverşilor factori perturbatori, circuitul bioelectric este afectat sau chiar blocat pe anumite porţiuni, acest blocaj fiind tocmai sursa durerii.

Cum se tratează durerea de spate?

Tratamentul durerii de spate este de preferat conservator, nechirurgical-naturist şi presupune decompresie şi mobilizare vertebrală, hidratare suficientă a discului vertebral, kinetoterapie, terapie neuromusculară, fizioterapie, tratament medicamentos oral şi/sau injectabil.