HERNIA DE DISC  este una dintre cele mai frecvente și dureroase afecțiuni întâlnite la nivelul coloanei vertebrale. Cum apare? Discul intervertebral este format dintr-o masă gelatinoasă numită nucleu pulpos și o structură rigidă, formată din cercuri concentrice, numită inel fibros. Sub acțiunea diverșilor factori, a unei mișcări bruște, greșite, a efortului fizic intens cu mecanica corporală incorectă, nucleul pulpos se deplasează, mai ales spre posterior datorită poziției bipede umane, ‘bombând” discul și fisurează sau penetrează învelișul exterior (inelul fibros), creînd presiune pe structurile nervoase învecinate.

Procesul este îndelungat și cauzat de postura incorectă, minitraumatisme repetate, expunerea la frig, curent, ortostatism îndelungat, șocuri multiple, stres, efort fizic.

Boala discală se instalează pe o musculatură debalansată și insuficient pregătită. Debutul clinic de obicei este brusc, cu dureri mari și imposibilitate funcțională, sau poate fi insidios în mod gradat, evoluînd spre severitate.

Cele 4 stadii pentru hernia de disc

Există 4 stadii ale herniei de disc. Cu cât simptomele sunt mai greu de suportat, cu atât afecţiunea este înaintată, iar tratamentul trebuie grăbit.

1. O uşoară stare de discomfort, ce dispare la repaus. Anunţă o hernie de disc în faza de început, atunci când o parte din nucleul pulpos se deplasează, împingînd sau penetrînd printre fibrele inelului fibros.
2. Restricţii la mişcare, cu reducerea mobilităţii, durere crescînd în intensitate, care “taie respiraţia” – sunt simptome care anunţă “bombarea” discului intervertebral, adică deplasarea mai pronunţată a materialului nuclear care apasă şi mai mult fibrele inelului.
3. Dureri foarte mari şi apariţia semnelor neurologice – arată deformarea, penetrarea şi, în final, ruperea inelului fibros prin care porţiunea de disc irită ligamentul posterior şi/sau rădăcina nervoasă.
4. Dureri atroce cu arie mare de distribuţie de tip poliradicular, cu semne neurologice instalate brusc sau insidios, cu sau fără afectarea organelor interne( disfuncţionalitate intestinală, vezicală, anală) – sunt simptome care semnalează medicului migrarea materialului nuclear în afara discului.

Cum se tratează hernia de disc?

Tendinţa în lumea medicală, la nivel mondial, este aceea de a trata problemele coloanei vertebrale prin terapii conservatoare, nechirurgicale, neinvazive. Astfel, tratamentul devine multimodal – funcţionînd printr-o bună colaborare interdisciplinară a specialiştilor – şi personalizat – astfel încât fiecare pacient să beneficieze de aparatură modernă şi de cunoştinţe permanent conectate la tendinţele medicale moderne şi de actualitate.

Tratamentul herniei de disc este neinvaziv, nedureros şi cuprinde mai multe proceduri.

• Decompresia vertebrală tridimensională are la bază un mecanism fizic prin care se crează un efect de vid sau de presiune negativă în interiorul discurilor, componenta nucleului pulpos fiind „retrasă” înapoi la locul de origine, favorizînd astfel mediul de vindecare. Prin decompresie creşte spaţiul dintre vertebre se reduce presiunea de pe disc, se rehidratează, creîndu-se cadrul favorabil vindecării.
• Tratamentul se continuă cu mobilizarea vertebrală, prin care se deblochează segmentele discovertebrale, se reduc spasmele muscular şi se redresează microcirculaţia
• Fizioterapia, atât de cunoscută în scop antialgic, antiinflamator, miorelaxant, antiedematos
• Terapie PRP (platelet rich plasma/plasma îmbogăţită cu plachete) de regenerare biologică, un tratament inovator care porneşte de la premisa vindecării şi regenerării ţesuturilor cu ajutorul resurselor interne ale fiecărui organism. Tehnica este folosită de peste 20 ani şi se produce simplu, prin recoltarea unei mici cantităţi de sânge periferic de la pacient (asemănător cu prelevarea de sânge pentru analizele uzuale). În scurt timp (aprox. 15 min), sângele este prelucrat, prin centrifugare separîndu-se plachetele de celelalte celule sangvine. Se obţine un lichid plasmatic, bogat în trombocite, asemănător unui cocktail superconcentrat în factori de creştere, care va influenţa vindecarea şi regenerarea ţesuturilor. Se apelează astfel la vindecarea pe cale naturală, prin modalităţi proprii ale organismului.

Tratamentul este urmat de controale periodice la anumite interval de timp, iar consolidarea rezultatelor prin întărirea musculaturii se poate întinde pe câteva luni, în funcţie de afecţiunile individuale.

Pacientul trebuie să urmeze o conduită adecvată afecţiunii spatelui, câteva reguli generale de protejare fiind: evitarea sedentarismului, a poziţiilor fixe, vicioase, evitarea frigului, a aerului condiţionat, evitarea ridicării greutătilor mari, practicarea exerciţiilor fizice moderate.