FIBROMIALGIA
FIBROMIALGIA este o boală cronică noninflamatoare, nonautoimună, caracterizată prin dureri musculo-sceletale cronice, diseminate, asociate cu astenie fizică, tulburări de somn, tulburări cognitive și somatice. Este caracterizată prin răspuns exagerat la durere, cu hiperpatie (creșterea sensibilității la stimuli dureroși) sau cu alodinie (durere declanșată de stimuli care în mod obișnuit nu induc durere).
Fiziopatologia este puțin înțeleasă. Este incriminată o deficienăa a axului neuroendocrin care determină perturbări ale somnului și percepției dureroase. Mai există deasemenea o ipoteză infecțioasă și o ipoteză metabolică (în special perturbări ale glicolizei), ce nu au fost demonstrate. Boala afectează 2-3% din populația generală și este mai frecventă de până la 6 ori la femei decât la bărbați, iar vârsta de debut este între 30 și 55 de ani.
Simptomatologia fibromialgiei
Examinarea clinică și investigațiile paraclinice nu identifică semne de afectare articulară, osoasă, sau inflamație de țesuturi moi.
Pacienții acuză:
• Dureri cronice musculoscheletale generalizate, diseminate
• Durerile sunt comparate uneori cu cele din gripă și pot fi și articulare
• Astenia fizică: poate fi matinală sau indusă de activități fizice minore și este deseori dublată de fatigabilitate
• Tulburări cognitive: pacienții acuză o stare numită „fibro fog”, un fel de „încețoșare a minții”. Mai clar pacienții se plâng de reducerea atenției și scăderea vitezei de reacție
• Tulburări psihiatrice, în special anxietate si depresie
• Cefalee
• Alte simptome: colon iritabil, acroparestezii, cistită interstițială, pelvidinii, dismenoree, dispnee, palpitații, spasme musculare, parestezii.
Diagnosticul de fibromialgie este în mare parte unul de excludere, deși se poate asocia și cu alte patologii, cum este de exemplu lupusul eritematos sistemic. Examinarea clinică a pacientului presupune testarea sensibilității la palpare a unor puncte tender. La indivizii normali există regiuni anatomice care sunt mai sensibile la presiunea aplicata comparativ cu alte zone. Sunt în general joncțiuni musculotendionoase. La pacienții cu fibromialgie aceste zone sunt extrem de dureroase și sunt numite puncte tender.
Exista 2 seturi de criterii ACR (American College of Rheumatology)
1. Criteriile ACR 1990, sunt criterii de clasificare care au fost folosite mulți ani drept criterii de diagnostic. Ele descriu 9 perechi de puncte tender, adică 18 puncte posibil dureroase și localizări control care în mod uzual nu sunt dureroase la pacientul cu fibromialgie. Criteriile ACR 1990 presupun existenta durerilor musculo-scheletale diseminate pe o perioadă de cel puțin 3 luni si sensibilitate în cel puțin 11 dintre cele 18 puncte tender.
Localizarea anatomică a punctelor sensibile:
- Occipital bilateral la inserția mușchiului suboccipital
- Cervical inferior – bilateral la proiecția anterioară a spațiilor intertransverse C5-C7
- Trapez bilateral la mijlocul marginii superioare
- Supraspinos bilateral la originea mușchiului, deasupra spinei scapulei, lângă marginea medială
- Costa a 2-a bilateral, la a 2-a articulație costocondrală
- Epicondil lateral – bilateral, la 2 cm distal de epicondil
- Marele trohanter – bilateral, posterior de proeminența trohanteriană
- Genunchi bilateral, pe fața medială, în țesutul gras, lângă interliniul articular.
2. Criteriile ACR preliminare din 2010 înlocuiesc punctele tender cu o estimare a numărului de regiuni dureroase la care se adaugă o scală a severității simptomelor completată de către pacient și o estimare a simptomelor somatice de către medic.
Concret cele 18 puncte tender sunt înlocuite de 19 regiuni ale corpului și sunt numărate cele dureroase. Numărul rezultat se numește index de durere diseminată (Widespread Pain Index). Severitatea simptomelor pacientului este notată chiar de către pacient pentru fiecare din următoarele: oboseală, somn neodihnitor, tulburări cognitive.
În continuare medicul apreciază intensitatea simptomelor somatice. Suma acestor 2 scoruri formează scorul de severitate a simptomelor.
Lipsa de acuratețe a palpării punctelor tender de către nespecialiști a dus la apariția criteriilor ACR 2010, însă cele 2 seturi de criterii se corelează bine intre ele.
Conform criteriilor ACR 2010 pacientul are criterii de diagnostic pentru fibromilagie dacă cele 2 scoruri WPI si SS au valoare ridicată, pacientul prezinta simptome relativ constante în ultimele cel puțin 3 luni și pacientul nu are o altă patologie care să explice simptomele.
Tratamentul fibromialgiei
Tratamentul trebuie individualizat. Se urmărește tratarea principalelor simptome ale fibromialgiei si anume tratarea durerii, a asteniei fizice, a tulburărilor cognitive, insomniei și a tulburărilor psihiatrice.
Tratamentul inițial cuprinde educarea pacientului, exerciții fizice și monoterapie cu un antidepresiv sau cu anumite anticonvulsivante. Referitor la educația pacientului: acesta trebuie să înțeleagă că medicii consideră boala ca fiind reala, nu imaginară, că boala nu este gravă și că starea afectivă, calitatea somnului și exercițiile fizice au un rol terapeutic importanat. Exercițiile fizice recomandate sunt mersul pe jos, ciclismul, înotul, exercițiile de fitness cardiovascular.
Medicația cuprinde antidepresive și anumite anticonvulsivante. Dintre antidepresive se folosesc în special cele triciclice cum este de exemplu amitriptilina sau se folosesc inhibitorii duali de recaptare a serotoninei și norepinefrinei, de exemplu duloxetina. Preferăm această ultimă clasă atunci când simptomul predominant este oboseala. Dintre anticonvulsivante, cel mai frecvent folosim în tratamentul fibromialgiei pregabalina și gabapentina. Sunt preferate când predomină insmnia.
Recomandarea tratamentului se face gradual, inițial o singură clasă, apoi se adaptează la pacient și se cresc progresiv dozele sau se adaugă și altă clasă. De obicei simptomele persistă, dar interferă modest cu capacitatea de munca și calitatea vieții.
În cazurile neresponsive se folosesc:
- terapia medicamentoasă combinată, cu agenți din clase diferite
- Fizioterapie, kinetoterapie în servicii specializate
- Psihoterapie cognitiv comportamentală
- Consulturi multidisciplinare, de recuperare medicală, reumatologie, psihologie, psihiatrie
- Tratament analgezic – se preferă paracetamolul si tramadolul, cu restrângerea utilizării AINS și AIS
- Terapii complementare cum ar fi acupunctura sau injectarea punctelor tender cu substanțe anestezice.
Prognosticul este bun în ciuda caracterului refractar al simptomelor.
Dr. Mihaela Popescu, medic reumatolog | Coloana Medicală | 2019
0 Comments