Discopatia vertebrală este afecțiunea degenerativă a discului intervertebral. În prima fază a bolii se pierde aspectul gelatinos, scade concentrația de proteoglicani și capacitatea de a fixa apa, iar discul nu mai poate prelua uniform presiunea exercitată. Cu timpul, nucleul pulpos devine mai fibros, mergând până la atrofie, iar la nivelul inelului fibros se produce alterarea structurii fibrilare și hialinizarea amorfa, ducând la fisuri și rupturi. Fisurile pot fi simple sau multiple, localizate frecvent posterolateral sau posterior, iar rupturile sunt concentrice sau radiale.

Simptomatologia este în funcție de interesarea structurilor nervoase din vecinatate (ligament posterior, măduvă, rădăcini nervoase), iar tabloul clinic este extrem de variat, de la jenă ușoară cu presiune, până la durere puternică care necesită tratament imediat.